Locuinţa din Audia, Neamţ, sec. al XIX-lea
Satul Audia, ai cărui locuitori se ocupau predilect în trecut cu creşterea animalelor şi lucrul la pădure, se află situat pe Valea Bistriţei, în vecinătatea masivului Ceahlău, pe malul lacului de acumulare al hidrocentralei de la Bicaz, într-o zonă de un deosebit pitoresc. Gospodăria (datând de la începutul sec. al XIX-lea), împrejmuită de un gard din "cepi" rotunzi de brad, cuprinde locuinţa şi grajdul cu "sân" (cu ladă largă pentru fân, ambele construcţii fiind aduse în muzeu în anul 1957. Casa, cu pereţii din bârne rotunde de brad încheiate la colţuri "stâneşte", lipită cu lut şi văruită, prezintă o prispă liberă pe patru laturi, cu stâlpi simpli decoraţi. Elementul distinctiv şi original al casei îl constituie foişorul de dimensiuni reduse, cu balustradă traforată, amplasat în partea stângă a casei deasupra beciului cu boltă şi ziduri din piatră brută fără liant. Acoperişul în patru ape câştigă în frumuseţe prin capetele dantelate ale şindrilei tăiată în formă de dinte de fierăstrău.
Planul casei cuprinde o tindă şi patru încăperi,
dintre care două de locuit, de o parte şi de alta a tindei, "odaia
mare" cu vatră, horn şi cuptor cu spaţiu de dormit şi "odaia
mică" cu sobă de gătit, precum şi două cămări situate pe latura din spate
a casei. Interiorul locuinţei degajă o atmosferă primitoare, realizată din ansamblul
armonios al obiectelor expuse. Spaţiul de locuit prinde viaţă prin policromia
ţesăturilor cu decor geometric şi floral - stilizat (lăicere, covoare, ştergare
care îmbracă pereţii, laviţele, paturile). Diferitele obiecte sau unelte din
tindă, cămară sau din camerele de locuit - lăzi de zestre, costume de
sărbătoare, tipare de caş, furci de tors, reflectă atât ingeniozitatea şi
talentul celor care le-au creat, cât şi ocupaţiile locuitorilor din această
zonă etnografică.
