“Norocul
meu a fost că am avut un tovarăş de viaţă: sculptura. Prin sculptură mi-am găsit
libertatea”, spunea
cel ce a plecat dintre noi vineri, 25 septembrie 2015, la
vârsta de 91 de ani, Nicolae Purcărea (n.13 decembrie 1923, Şcheii Braşovului), unul dintre „Tezaurele Umane Vii” ale
Braşovului, un cunoscut creator
popular, sculptor tradiţional în lemn, fost deţinut politic atât în perioada
comunistă, cât şi în cea a mareşalului Ion Antonescu.
Om de o deosebită delicateţe sufletească, Nicolae Purcărea a avut tăria să
depăşească îngrozitoarele torturi fizice, psihice şi spirituale pe care le-a
îndurat în închisorile de la Braşov, Piteşti, Poarta Albă, Valea Neagră,
Craiova, Gherla, Codlea, Culmea, Periprava, Galaţi, Jilava, încheindu-şi perioada de detenţie la Aiud. 20
de ani a fost închis pentru „activitate legionară şi terorism” şi ca „prim
duşman al poporului” şi a îndurat torturi greu de imaginat. După ce
a fost eliberat s-a refugiat în sculptură. Pasiunea pentru artă a dobândit-o în
temniţa de la Alba Iulia, de la nişte elevi de-ai părintelui
Anghel (Arsenie) Papacioc, cei care i-au
pus dalta în mână, cu timpul devenind unul dintre cei mai cunoscuţi şi
apreciaţi sculptori din România. El a reuşit să
lase moştenire nu numai o frumoasă şi bogată lucrare de sculptură populară
românească - „Ţara mea de basm. Rostuirea artei populare”, dar şi un volum impresionant de memorii -„Urlă
haita … Piteşti, Canal, Gherla, Jilava, Aiud”, o mărturie vie a
trăirilor şi a crezului unei întregi generaţii de tineri.
Ca meşter
popular, a reuşit să se facă cunoscut
prin intermediul Muzeului Satului din Bucureşti, care l-a delegat în 1996, în
SUA, la un congres al cioplitorilor în lemn. Au urmat apoi colaborări cu
muzeele din Sibiu, Oradea, Târgu Neamţ, Suceava, Iaşi. La „Minisatul
Sfântul Andrei” – Centru de creaţie şi spiritualitate românească pentru elevii
Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov unde fiinţa şi o secţie de cioplit în lemn, Nicolae
Purcărea a transmis celor mici din arta sculpturii.
La 90 de ani, meşterul Purcărea, care se pricepea ca nimeni altul la
crestături şi sculpturi în lemn, a fost distins cu titlul „Tezaur uman viu“,
titlu conferit de Ministerul Culturii, la propunerea Serviciului de Cultură din
Consiliul Judeţean Braşov.
Despre arta populară pe care o cultiva, Nicolae Purcărea, cel care a adunat
mare parte din creaţiile sale în locuinţa sa de pe strada Pe Tocile nr. 15, spunea: „Cuvintele mele au mai puţină
valoare decât creaţiile mele. Arta populară este o artă a identităţii poporului
român. Este cea care de-a lungul vremii nu a făcut altceva decât să adune în
jur toate tradiţiile”.
Colectivul MUZEULUI NAŢIONAL AL SATULUI „DIMITRIE GUSTI” îşi exprimă profundul regret pentru dispariţia
meşterului Nicoae Purcărea şi adresează Sincere Condoleanţe familiei.
Numele său va rămâne înscris atât în galeria celor mai
talentaţi creatori de artă populară românească cât şi în inimile celor care au
avut prilejul să îl cunoască.
Dumnezeu să-l
odihnească în pace!
Direcţiunea Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”
