"Târg de Ziua Naţională a României"

Târgul de Ziua Naţională a României

30 Noiembrie - 2 Decembrie 2012

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” organizează în perioada 30 noiembrie - 2 Decembrie 2012 Târgul de Ziua Naţională a României.

Evenimentul este marcat de sărbătoarea naţională dar şi de sărbătoarea creştină a Sfântului Andrei, Patronul spiritual al României.

Cu acest prilej, Asociaţia Tradiţia Militară din Bucureşti va prezenta publicului onoruri în echipament militar de epocă, iar Fanfara Gabriel Chaborschi din Râmnicu Vâlcea va intona Imnul României, însoţit apoi de muzică de promenadă.

În aceste zile vizitatorii au ocazia de a achiziţiona direct de la meşteri, obiecte de artă populară, cadouri cu specific, produse din gastronomia tradiţională, broduse Bio şi cosmetică tradiţională.

Totodată îi aşteptăm pe cei mici, alături de familiile lor la Atelierul de creaţie – Confecţionarea Stelei de Crăciun, cu această ocazie fiind încântaţi de atmosfera colindelor tradiţionale (www.muzeul-satului.ro).

Programul târgului se va desfăşura între orele 9.00 – 17.00

Programul atelierelor – sâmbătă, duminică, orele 10.00 – 12.00. Detalii suplimentare precum şi înscrieri – 021 317 91 03/ int. 195, 191

Informaţii suplimentare:

Biroul Relaţii Publice şi Biroul Programe Culturale:

Tel: 021.317.91.03/ 178, 191

Prezentare de modă Veşminte de purtat, de Toamna târziu până Primavara devreme a fashion-designer-ului Maria Constantinescu

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, vă invită marţi, 27 noiembrie 2012, ora 18.30, la prezentarea de modă Veşminte de purtat, de Toamna târziu până Primavara devreme a fashion-designer-ului Maria Constantinescu.

Absolventă a Universităţii Naţionale de Arte - Bucureşti, Secţia Modă, Maria Constantinescu ne invită prin această colecţie vestimentară să descoperim o nouă şi incitantă ipostază a frumuseţii feminine. Expresie a iubirii pentru culoare şi lumină, creaţiile sale sunt dedicate sufletului mereu tânăr al femeii care oscilează între clasic şi modern, între eleganţă şi nonsalanaţă, între ce se poartă, ce este la modă şi ce mi se potriveşte.

Adevărate „compoziţii picturale”, modelate în material textil, ţinutele reunite în această colecţie se remarcă prin rafinament şi distincţie. Texturile şi contexturile ţesăturilor folosite de Maria Constantinescu aduc în atenţie fibrele naturale - lână, bumbac, mătase – atent selectate şi asociate 

pentru a sugera subtile corespondenţe, aproape muzicale, între calităţile vizuale ale suprafeţelor ţesute sau tricotate şi îndrăzneala unor croiuri minimaliste. Catifeaua şi jerseul, satenul şi brocardul dialoghează inspirat în viziunea artistei cu dantelele, punând în valoare geometria secretă a trupului feminin. 

Oricare siluetă este avantajată în haina personalizată creată de Maria Constantinescu, întrucât îi conferă svelteţe şi supleţe, graţie şi expresivitate. Grafismul liniilor de croi se întălneşte cu picturalitatea unei cromatici bine temperate, contribuind la realizarea unui anasamblu vestimentar original, bazat pe ritmuri şi proporţii insolite. 

Între libertate şi prejudecată, între sfială şi îndrăzneală, între ascuns şi dezvăluit privirii, colecţia Veşminte de purtat, de Toamna târziu până Primavara devreme a fashion-designer-ului Maria Constantinescu, ne convinge că fiecare haină are o poveste, iar creatorul lor este un designer talentat ce stăpâneşte tainele artei şi secretul relaţiei veşmânt - personalitate - imagine.

Informaţii suplimentare: 021 317 91 03/ int. 178

Gospodăria Şuici – Argeş -Muntenia

      Gospodăria Şuici- Argeş, vine din zona Argeş, situată pe cursul superior al râului cu acelaşi nume, incluzând parţial şi bazinele Topologului, Vâlsanului, Vedei. Aşezările argeşene se înşiruie de-a lungul acestor râuri şi al unor afluenţi, ori sunt răsfirate pe interfluviile largi, străbătute de drumuri ce leagă mici depresiuni, pe terasele ori platformele acoperite de pomi fructiferi.

     Argeşul a fost unul din nucleele de formare a Ţării Româneşti medievale, iar Curtea de Argeş, vechea capitală a principilor din familia Basarab. Satele moşneneşti menţionate în sec. al XIV-lea şi al XV-lea, constituie temeiurile pe baza cărora s-au transmis peste veacuri tradiţii străvechi în domeniul ocupaţiilor, al meşteşugului prelucrării lemnului, al construcţiilor, al portului, al ceramicii etc.

     Satul Şuici-Argeş, din care a fost adusă în 1936 gospodăria din Muzeul Naţional al Satului, se află la poalele munţilor, dominat de vârfurile semeţe ale munţilor Negoiu şi Omu, cu peste 2540 m înălţime. Locuitorii se ocupă cu agricultura, au livezi de meri, peri, pruni şi practică diverse meşteşuguri pentru completarea veniturilor. Şuiciul face parte dintr-un grup de aşezări în care, în sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea, s-a dezvoltat meşteşugul prelucrării artistice a lemnului.

     Gospodăria este compusă din casă, grajd, magazii şi pătul pentru porumb. Casa, alcătuită din două corpuri dispuse în unghi, este orientată cu faţa spre curte, puţin retrasă de la stradă pentru a lăsa loc unei grădiniţe cu flori. Paralel cu casa se află două dintre construcţiile economice ale gospodăriei, grajdul şi magazia, construite din lemn şi acoperite cu şindrilă.

Spre stradă, pentru a fi văzut, se află pătulul, o construcţie din nuiele împletite, înălţată pe patru stâlpi de lemn, cu acoperiş în patru ape şi învelitoare de şindrilă, în care se păstra porumbul. Mărimea pătulului era legată de situaţia economică a proprietarului.

      Locuinţa cuprinde în plan patru încăperi, grupate câte două, în cele două corpuri de clădiri legate între ele cu o prispă cu stâlpi şi balustradă. Întreaga construcţie este ridicată pe un soclu înalt de piatră de râu, cu pereţii din lemn, tencuiţi şi văruiţi în alb. Acoperişul casei în patru ape este învelit cu şindrilă subţire.

      Camerele din corpul dispus perpendicular pe stradă sunt destinate primirii oaspeţilor şi conţin cele mai frumoase obiecte – lăzi de zestre şi dulapuri decorate cu motive geometrice trasate în masa lemnului, ţesături din lână, scoarţe cu motive policrome şi un grup de şerveţele brodate formând un „stol” de fluturi; paturile sunt acoperite cu velinţe din lână, iar mesele cu feţe ţesute în război.

      Celelalte două încăperi sunt destinate folosirii cotidiene: una pentru dormit, cea de-a doua pentru bucătărie, având sobă cu plită. Această parte a casei, care ocupă jumătate din suprafaţa construită, este uneori locuită de bătrânii familiei. Considerând că fiecare etapă de viaţă corespunde unor comportamente rezidenţiale diferite, era frecventă atribuirea unui spaţiu separat părinţilor, cu scopul de a le asigura, în altă etapă a parcursului vieţii, condiţiile necesare traiului.

Dr. Georgeta Stoica – Etnolog

(din albumul - Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”)