Calendar evenimente Februarie-Aprilie 2013

Cam ce se întâmplă şi se va întâmpla la Muzeul Satului.

Ce ziceţi de o vizită?

Costumul românesc de patrimoniu - Muntenia

                              <Costumul popular din zona Muntenia>

Costum bărbătesc din Muntenia

Costum femeiesc din Muntenia

Străbătută în secolele precedente de vechile drumuri comerciale care legau Orientul de Occident şi de binecunoscutele trasee ale transhumanţei oierilor transilvăneni, care îşi iernau turmele în bălţile Dunării, Muntenia a beneficiat de timpuriu de un statut privilegiat în ceea ce priveşte schimburile culturale interzonale şi accesul la diverse categorii de materiale noi, vândute prin sate de către “marghidani” (vânzători ambulanţi). Firul metalic auriu şi argintiu, arniciul colorat, mătasea, fluturii (paietele) şi mărgelele folosite în broderia şi alesăturile pieselor de costum, încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, au contribuit la înnobilarea acestora şi la diversificarea paletei lor cromatice. În partea de sud a Munteniei – zonele etnografice Vlaşca, Ilfov, Teleorman – costumul tradiţional aduce în atenţie câteva elemente ce trădează influenţă balcanico-orientală: croiul “poturilor” (pantaloni bărbăteşti cu turul foarte larg), folosirea găitanelor negre de mătase şi a celor colorate pentru decorarea hainelor groase din dimie, adoptarea de către femei a “fesului”, “chemeleţului” şi a monedelor de aur (“icuşari” şi “mahmudele”) pentru găteala ceremonială a capului.

Ansamblu vestimentar de o remarcabilă valoare artistică, costumul tradiţional din Muntenia, indiferent de zona etnografică, a contribuit semnificativ la afirmarea portului popular ca formă semnificativă a creaţiei ţărăneşti şi dezvoltarea patrimoniului etnografic românesc. Varietatea soluţiilor plastico-decorative, rafinatele armonii cromatice şi originalitatea interpretărilor diverselor categorii de motive au generat o expresie estetică inconfundabilă pentru fiecare tip de piesă. Un loc de frunte în ierarhia costumului muntenesc, pentru fastul, eleganţa, înalta valoare artistică şi prestigiul pe care l-a dobândit dincolo de graniţele zonelor de origine, revine portului femeiesc din Muscel şi Argeş.

Ia, fota şi marama acestor costume sunt, fiecare, un exemplu de performanţă tehnologică şi măiestrie artistică. Maramele din Muscel şi Argeş impresionează prin lungimea şi decorul ales cu fir auriu, bumbac alb şi mătase colorată. La cămăşi, modul de structurare a decorului pe mâneci, respectă totdeauna poziţia altiţei, încreţului şi a râurilor dar introduce totuşi unele elemente de particularizare, care ilustrează principiul unităţii în diversitate. Pânza cu margini portocalii, mânecile foarte lungi şi motivul “fuşti”, lucrat cu arnica negru sau roşu şi fir auriu sau argintiu, sunt emblemele Muscelului.

Mâneca răsfrântă, încreţul policrom urmat de râuri sau o blană de motive, potenţate vizual prin adăugare de paiete şi mărgele, definesc zona Argeş.

În ceea ce priveşte fotele, în ambele zone decorul este plasat pe poale şi pulpene, fiind ales cu fir auriu şi argintiu pe fond negru, roşu, albastru sau alb (Muscel). Exceptând această compoziţie, fota argeşeană, de mai mici dimensiuni, se poartă asociată în faţă cu o zăvelcă armonizată cromatic şi compoziţional cu fota. Nota distinctivă a fotei de Argeş este repartizarea decorului de jur-împrejurul laturilor formând un chenar ce lasă în centru, un mic spaţiu nedecorat.

Pentru eleganţa şi preţiozitatea materialelor, iile, fotele şi maramele muscelene, au fost adoptate în multe zone ale ţării ca embleme ale costumului naţional.

Autori: Doina Işfănoni

            Paula Popoiu

Editura Alcor – 2008

Albumul poate fi achiziţionat din magazinul Muzeului.

Costumul românesc de patrimoniu - Banat

<Costumul popular din zona Banat>

                             

                                            Costum femeiesc din Banat

 

     Costum bărbătesc din Banat

Elementele care individualizează costumul tradiţional din Banat în cadrul portului popular românesc ţin, pe de o parte, de existenţa unor adrese unicat, care se întâlnesc numai în această provincie istorică- opregul cu franjuri lungi (catrinţă) şi conciul (boneta) purtate de femei-, iar pe de altă parte, în somptuozitatea broderiilor şi alesăturilor executate cu fir de aur şi argint.

Migală şi talent, fast şi strălucire sunt atributele care exprimă cel mai bine specificul costumului bănăţean din zonele de câmpie, unde compoziţiile decorative ale conciurilor, catrinţelor şi opregelor uimesc prin rafinamentul de filigran al motivelor geometrice, lucrate cu fir metalic în tehnica „pe dos”, ceea ce înseamnă cu o oglindă pusă sub războiul de ţesut, pentru a urmări calitatea execuţiei.

Costumul bărbătesc, alcătuit din cămaşă lungă peste genunchi, asociată vara cu pantaloni din pânză şi iarna cu cioareci din „habă” albă (postav de lână), are ca semn distinctiv broderia ajurată de un mare rafinament –ton pe ton (cu aţă sau mătase albă)- şi fineţea cheiţelor decorative care unesc foile de pânză.

Pieptarele şi cojoacele, bogat împodobite cu broderii din mătase policromă, cu oglinzi, cu bumbi şi aplicaţii din piele, stârnesc admiraţia pentru ţinuta bănăţenilor. Remarcabile pentru frumuseţea decorului realizat, cu aplicaţii de şinoare negre pe fondul alb al ţesăturii de lână, sunt vestele bărbăteşti („chintuş”) şi şubele purtate de ambele sexe.

Autori: Doina Işfănoni

            Paula Popoiu

Editura Alcor – 2008

Albumul poate fi achiziţionat din magazinul Muzeului.