Costumul românesc de patrimoniu
<Costumul popular din zona Moldovei>
În contextul general al portului popular românesc,
costumul moldovenesc ilustrează, poate cel mai concludent, principiul unităţii
în diversitate, păstrând, în forme nealterate de trecerea vecurilor, o unitate
etnoculturală de mare valoare documentar - istorică şi artistică, atât în
zonele montane (Bazinul Dornelor, Câmpulung, Rădăuţi, Valea Bistriţei, Neamţ,
Suceava, Făltinceni, Trotuş, Oituz, Caşin, Valea mijlocie a Siretului, Ţara
Vrancei), cât şi în cele de podiş (Botoşani, Dorohoi, Roman, Iaşi, Vaslui,
Tecuci).
Structura morfologică şi plastico-decorativă a
pieselor de bază a conservat formule arhaice – brezărăul şi altiţa
croită separat la cămaşa femeiască de tip carpatic şi cămeşoiul
drept, confecţionat dintr-o singură bucată de pânză, cu mânecile prinse
din umăr -, creând totodată piese specifice. Dintre acestea, cele mai cunoscute
pentru calităţile lor artistice şi ingeniozitatea soluţiilor
funcţional-estetice sunt: mâniştergurile/pânzeturile de
acoperit capul, năvădite din bumbac în
şapte-nouă iţe, cu motive geometrice în Moldova de Nord, cămăşile femeieşti cu
pieptul din borangic şi cămăşile bărbăteşti din lână, frecvente în zonele de
podiş, iţarii cu 101 creţuri
între gleznă şi genunchi, purtaţi în Botoşani, Iaşi şi Vaslui, bernevicii
cu apret de la Bosanci-Suceava, cheptarul cu brâu şi poale în Rădăuţi, mantaua cu capac/glugă, în zonele nordice, bundiţele
şi cojoacele cu blană de
jder, lucrate la Vama-Câmpulung şi Rădăuţi şi cele bordate cu astrahan negru şi
brumăriu, de la Pipirig şi Ghindăoani-Neamţ. De asemenea, sunt binecunoscute sumanele
decorate cu sărad, folosite în toată Moldova, nu numai ca piese de
îmbrăcăminte, ci şi ca mărfuri vândute la târgurile şi iarmaroacele de peste
an, de numeroşii meşteri sumănari, care uneori executau şi comenzi ale
autorităţilor administrative.
Astfel, conform unui act din cancelaria domnească,
Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561) a comandat la Bistriţa 200 de sumane fumurii
pentru a le da de pomană la Anul Nou.
Costumul femeiesc din fiecare
zonă a Moldovei se caracterizează printr-o mare diversitate decorativă a
compoziţiilor ce împodobesc mânecile şi pieptarul cămăşilor, rezultată din
combinarea unui număr restrâns de motive şi culori în structura altiţei,
încreţului
şi râurilor. Cătrinţa/fota,
purtată peste poale, cunoaşte, la rândul ei, aceeaşi răspândire în
toate zonele montane, având ca variante în localităţile din podişul central
moldovenesc fusta largă încutată (androcul), realizată din ţesătură de lână cu decor ales,
dispus în registre verticale şi o piesă specială, rară, peştemanul de Răcăciuni –
o fotă bogat împodobită pe la poale şi la capete.
Costumul bărbătesc se remarcă
prin cămaşa dreaptă, largă şi lungă până la genunchi, confecţionată din pânză de
in sau cânepă, din bumbac şi, în mod particular în zonele din Iaşi şi Vaslui,
dintr-o ţesătură fină de lână ţigaie. Broderiile de mătase albă, cu accente
rafinate de culoare doar pe guler, înnobilează aceste piese. Iţarii
din stofă albă de lână, strânşi pe picior şi creţi, bârneţele/cingătorile policrome,
cu măiestre alesături şi aplicaţii
de hurmuz
(mărgele albe) pe margini, asociate cu cizme negre din piele de viţel
şi căciuli
de astrahan, cu bundiţe şi sumane conferă rafinament şi
distincţie costumului bărbătesc de sărbătoare şi de ceremonial.
Autori: Doina Işfănoni
Paula Popoiu
Editura Alcor - 2008
Albumul poate fi achiziţionat din magazinul Muzeului.
