Costumul românesc de patrimoniu
<Costumul popular din zona Dobrogei şi Bărăganului>
 |
| Costum femeiesc din Dobrogea |
 |
| Costum bărbătesc din Bărăgan |
Dobrogea şi Bărăgan
Parte integrantă a unui perimetru geografic cu o
îndelungată şi tumultoasă istorie, Dobrogea este teritoriul unde s-au realizat
valoroase dialoguri multietnice şi subtile sinteze culturale.
Locuit în antichitate de traco-geţi, care aveau
intense relaţii comerciale cu cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre,
teritoriul Dobrogei a fost inclus în provincia romană Moesia Inferior şi a
rămas în centrul romanităţii orientale, atât după aşezarea slavilor în
Peninsula Balcanică, cît şi după stăpânirea otomană a acesteia.
În documentele dobrogene din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, sunt
menţionaţi aşa-numiţii cojani (veniţi din Ialomiţa, Buzău,
Brăila), moldovenii (din sudul Moldovei) şi mocanii (păstori din
Braşov, Sibiu şi Făgăraş).
Aceste etape din evoluţia istorică se reflectă în
decorul şi cromatica pieselor de bază ale costumului dobrogean, conferindu-le o
expresie plastică unică în costumul românesc. Specificitatea este exprimată de
costumul femeiesc, încadrat tipului cu două catrinţe, ce se regăseşte
şi în zonele dunărene din Câmpia Munteniei (Bărăgan, Ialomiţa, Călăraşi).
În timp ce cămaşa dreaptă sau cu
platcă, croită din pânză de bumbac simplă sau cu dungi („chirachie”)
se întâlneşte şi în zonele învecinate din Câmpia Munteniei, catrinţele
numite local „pestelci” se individualizează prin modul diferit de compunere
şi amplasare a decorului.
Ca în nici o altă zonă etnografică a ţării,
motivele predominant geometrice dispuse în registre orientate vertical pe
părţile laterale ale piesei, formând „ghenare/vărgi”. Acestea încadrează
un câmp central care ste decorat diferit de la o zonă etnografică la alta,
creându-se astfel variante locale: ţesătură simplă (Bărăgan), „vărguţele
puse în urzeală” pentru a ritma fondul monocrom (Giurgiu, Călăraşi), „stropituri”
şi „pui”
(Constanţa). În Tulcea, partea de jos a pestelcii este împodobită cu „pisc”
sau „oglindă”.
Aflat la interfaţa dintre tipologia portului
specific Câmpiei Munteniei cu particularităţile decorative din spaţiul
dunărean, costumul din satele Bărăganului are câteva trăsături proprii.
Costumul femeiesc păstrează cămaşa încreţită la gât cu altiţă şi râuri pe
mânesci şi ota sau pestelca cu chenar (catrinţa)
decorată cu aceeaşi tip de compoziţie, ca pe întreg cursul inferior al Dunării.
Costumul bărbătesc se
individualizează prin cămaşa lungă până la glezne, cu broderie bogată pe
piept, mâneci şi poale, purtată cu brâu roşu lat. Izmenele din pânză au la
manşete aceeaşi broderii. Zăbunul năvădit este o spectaculoasă haină scurtă din lână,
decorată pe mâneci, guler şi buzunare, cu aplicaţii de găitane (şnururi) şi
postav, colorate.
Autori: Doina Işfănoni
Paula Popoiu
Editura Alcor - 2008
Albumul poate fi achiziţionat din magazinul Muzeului.
