11.04.2014

Expoziţie "Icoanele Învierii" - Elena Adriana Popa, 11 aprilie - 4 mai 2014


Mă numesc Popa Elena Adriana, am şaisprezece ani şi sunt elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Sfântul Sava” din Bucureşti. Pasiunea mea pentru icoanele pe sticlă îşi are originea la începutul anului 2004 când am păşit în clasa I la Şcoala Generală ,,Prof. Ion Vişoiu” din Chitila. Acolo, doamna învăţătoare mi-a sugerat să merg la cercul de pictură al şcolii pentru a fi îndrumată către o activitate nouă - cea a picturii icoanelor pe sticlă. Doamna Mariana Badea – cea care mi-a deschis acest drum, avea experienţă în acest domeniu întrucât îndruma tineri şi îi perfecţiona în domeniul artistic – icoane pe sticlă şi pictură naivă.
Icoanele pe sticla m-au fascinat de la o vârstă fragedă şi mi-am dorit să ajung şi eu să îmi însuşesc tehnica realizării lor şi să le transpun într-o manieră proprie ce ar putea fi recunoscută de către cunoscători. Am exersat mult, m-am informat şi am văzut multe lucrări alea vechilor meşteri, albume, am vizitat expoziţii şi muzee.
Când este vorba de icoanele pe sticlă, nu se pot face invenţii şi nu se poate improviza, este necesar să se respecte reguli stricte, conform erminiilor şi canoanelor iconografiei bisericeşti.
Consider că desenul şi cromatica îmi caracterizează lucrările. În realizarea lor mă inspir de la vechi iconari din Transilvania, cum ar fi Savu Moga din Arpaşul de Sus, care la rândul său s-a inspirat din lucrările meşterilor din Boemia şi Bavaria; din albumele editate de Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din România, apreciat de publicul şi specialiştii din întreaga lume şi care îşi propune să promoveze arta şi tradiţiile româneşti; din catalogul de icoane pe sticlă de la Sibiel, unde se află cea mai mare expoziţie de icoane pe sticlă din Transilvania şi din alte publicaţii dedicate icoanelor ţărăneşti pe sticlă.
Îmi place să cred că sunt un continuator al meşterilor iconari în epoca modernă şi apreciez arta lor ce presupune o tehnică minuţioasă şi aparte ce se poate pierde odată cu trecerea timpului din cauza dispariţiei treptate a celor care o cunosc, o practică şi o apreciază.
Pentru mine, a picta o icoana pe sticlă înseamnă în primul rând linişte. Prin intermediul pensulei şi a culorilor îmi pot aduna gândurile şi da la o parte problemele zilnice. În al doilea rând înseamnă dăruire şi însufleţirea sfinţilor şi a îngerilor care, poate, mă vor privi cu mulţumire, fiindcă pe icoane nu i-am pictat, ci i-am înviat. Apoi mai înseamnă dorinţa pe care o am să ajung să-mi creez propria colecţie - inedită-, care, poate, peste secole va fi apreciată.
Tema pe care o lucrez cu mare drag este Maica Domnului cu Pruncul deoarece îmi inspiră căldura sufleteasca, grija mamei faţă de pruncul său şi o linişte interioara care mă stăpâneşte şi mă ajută să lucrez cu mai multă atenţie. De asemenea, sunt atrasă de acest subiect şi datorită privirii blânde a Maicii către copilul ei, de dragostea pe care orice mamă o poartă copilului său.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, un alt subiect pe care îl consider de o complexitate mai mare, datorită vestmintelor şi a crucii care necesită multă răbdare şi migală pentru redarea motivelor florale şi geometrice ce le împodobesc. Lucrez această icoană cu mult drag întru-cât reprezintă sfântul protector al cărui nume îl port.
Îmi aleg temele în funcţie de complexitate şi dificultate, caut un model care să mă provoace pentru ca apoi să am satisfacţia că am dus un lucru greu la bun sfârşit. 
Până acum am lucrat după multe izvoade înfăţişând sfinţi, anumite scene biblice -, chiar teme complexe cu un număr mare de personaje (un exemplu ar putea fi Judecata de Apoi, la care am lucrat mai multe săptămâni). Sunt convinsă că mai am multe lucruri de învăţat, de ceea sunt deschisă aprecierilor venite din partea profesioniştilor.
Pentru mine, Învierea Domnului reprezintă una dintre cele mai importante sărbători din timpul anului în care mă simt renăscută odată cu Domnul Iisus Hristos. Această sărbătoare ne aduce mai aproape de sânul familiei şi totodată ne întăreşte credinţa şi iubirea faţă de Dumnezeu.
Prin lucrările mele vreau să contribui la păstrarea valorile naţionale şi tradiţionale şi să transmit generaţiei mele o viziune spre viitor mult mai optimistă, să trezesc în suflete plăcerea de a admira şi de a aprecia tradiţiile şi arta populară.
Consider ca icoanele pe sticlă realizate de mine sunt o fereastră către o lume dispărută, către farmecul caselor şi al bisericilor de lemn ce adunau comunitatea satelor în jurul lui Dumnezeu.



ELENA ADRIANA POPA