Aniversarea Muzeului Satului - 79 de ani de la înfiinţare Feminitate şi împodobire, expoziţie de etnografie, 16 mai

,,Regele Carol adusese logodnicii nepotului şi surorilor ei prea frumoase costume ţărăneşti; era singurul lucru palpabil ce-l aveam din acea ţară a Răsăritului cel apropiat. Erau minunat cusute, cu fir de mătase şi ne găteam adesea cu ele, pentru plăcerea celor doritori să afle în ce ţară ne ducem; dar nu ştiu dacă acele podoabe, atât de pitoreşti, făceau să le sară în minte o imagine mai clară a hărţii Europei”. (Regina Maria a României, Povestea vieţii mele)

                                                                                                           

Feminitatea este conform definiţiilor seci, dar mai ales reci ale dicţionarelor „totalitatea trăsăturilor care constituie specificul caracterului feminin.”

Şi totuşi ...

Nuanţele feminităţii sunt cu mult mai multe, iar provocările ei sunt deseori imposibile şi chiar enervante sau superficiale pentru femeia secolului XXI care oscilează între carieră şi familie, între carieră - familie - EU, între cariera suav feminină a tradiţionaliştilor (cratiţă - copil - soţ) sau cea acaparată, prin forţa feminismului, de la dragii de bărbaţi (manager, afacerist - ă, poliţist - ă, ofiţer - easă, politician - că etc.).

Firesc apare întrebarea - este feminitatea un dat exclusiv al femeii? Nu cumva putem fi acuzaţi de discriminare dacă răspunsul va fi afirmativ? Dacă este Ziua mamei şi apoi a tatălui, de ce nu şi feminitate feminină şi feminitate…masculină? Trebuie doar să fii sensibil, iubitor, intuitiv, cu spirit de sacrificiu de sine  dar şi smerit, cu ochii veşnic plecaţi şi surâsul misterios ascuns sub culori diafane de mătăsuri moi sau evantaie pictate… normal „hand made”!

Sunt şi femei lipsite de feminitate, spun unii. Adică nu neapărat urâte, ci lipsite de ceva în felul în care vorbesc, merg, privesc, gesticulează, se îmbracă …( „băieţeşte”).

Cum putem defini deci feminitatea? Poate acel „je ne sais quoi” care rămâne ca o aură în jurul femeii, creşte din interior şi se citeşte în ochi, în gesturi şi cuvinte, dar şi în răceala unor răspunsuri necesare. Lăsând la o parte definirea imposibilă a inefabilului putem considera că feminitatea este şi/sau mai ales, o problemă de identitate de gen, dar şi una de valorizare.

Femeia satului, harnică şi bogată sufleteşte, transformă viaţa în vis, iar spaţiul în cămin. Ea este ACASĂ aşa cum este mama, bunica, soţia, iubita din CASĂ. Transformatoare de spaţii şi mentalităţi, femeia este sufletul şi frumuseţea casei. Amprenta ei se află pe lucruri, cusute cu migala în nopţi lungi de iarnă, iubirea ei se află în culori cusute pe cămăşile de nuntă ca şi pe cele de moarte,  mireasma ei se află în colţul cu icoanele, alături de cea a busuiocului cu care se confundă. Trudită dar şi frumoasă, femeia satului românesc a ştiut să atragă privirile prin eleganţă şi …împodobire.

Ce este mai important pentru viaţa Femeii? Eterna poveste a antropologiei culturale. Soţul, casa, copiii. Viaţa ca şi moartea, căci de nuntă dar şi de înmormântare se ocupa femeile din sat, din comunitate, din familie. Lângă duioşia privirii aruncată chipului femeii adăugăm împodobirea de tip românesc: salbe, flori, bete, marame şi ştergare, fote şi ii cusute de mâna EI. Toate reunite într-o expoziţie frumoasă, cu obiecte purtate de regine (costumul purtat de regina Maria  se afla la loc de cinste în colecţiile noastre), dar şi de femeile satului, liantul care asigură vitalitatea şi continuitatea familiilor. Pe pereţi suntem înconjuraţi de portrete de femei, iar în sală, pe manechine sau în vitrine, podoabele trupului lor, izvorâte din adâncul sufletului lor iubitor de frumos şi al minţii creative şi inspirate. Împreună toate aceste obiecte nu alcătuiesc un Lidice fără viaţă, ci evocă oameni, timpuri, dar şi idei care au capacitatea de a trezi la viaţă ...TIMPUL .

„Feminitate şi împodobire” este o expoziţie dedicată femeii din satul românesc fără de care Casa noastră de la şosea (Muzeul Satului) de la a cărei ctitorire se împlinesc 79 de ani, nu ar fi fost atât de frumos…împodobită. În aceeaşi măsură este o expoziţie dedicată celor care au visat şi creat acest frumos sat din Bucureşti - Dimitrie Gusti, Gheorghe Focşa, H. H. Stahl, Traian Herseni,  V. I. Popa şi toată elita culturală a perioadei interbelice alături de care stau la loc de cinste multe generaţii de ţărani şi multe generaţii de specialişti. Actul de naştere al Muzeului Satului Românesc (acum Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”) este astfel semnat de Rege dar şi de Ţară!

Conf. univ. dr. Paula POPOIU

Expoziţia va putea fi vizitată în perioada 15 mai – 15 iulie, de miercuri până duminică, între orele 10.00 – 18.00, în Sala Gheorghe Focşa, Sos. Kiseleff nr.28.

Aniversarea Muzeului Satului - 79 de ani de la înfiinţare Momente aromâne, sâmbătă, 16 mai

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” vă invită sâmbătă, 16 mai 2015, ora 17.00, la sala Victor Ion Popa, Şos. Kiseleff nr. 28-30, sector 1, Bucureşti la lansarea a trei volume despre comunitatea aromânilor, în prezenţa domnului Ion Caramitru, preşedintele Societăţii de Cultură Macedo-Română, doamnei acad. Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, doamnei conf. univ. dr. Paulina Popoiu, directorul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” şi a domnului prof. Willylald Wisoşenschi, preşedintele Fundaţiei Culturale „Muşata Armână”.

Albumul ,,Lecturi  vizuale” etnolgice la aromânii din Albania, zona Korçë, realizat de conf. univ. dr. Nistor Bardu, dr. Iulia Wisoşenschi, dr. Emil Ţîrcomnicu şi Cătălin Alexa este rodul cercetării de teren din luna august a anului 2014, din cadrul proiectului cu titlul “Configurări ale discursului etnologic al românilor din Albania și România din perspectiva cercetării științifice intedisciplinare (etnofolclorice și lingvistice) actuale”, propus  de Societatea de Cultură Macedo-Română în parteneriat cu Institutul de Etnografie și Folclor ,,C. Brăiloiu” și Fundația Culturală ,,Mușata Armână” având o finanțare asigurată de către Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni al Ministrului Afacerilor Externe. Albumul de față continuă de fapt o tradiție mai veche inițiată de frații Manakia, iar în câmpul cercetării românești, de două nume de referință pentru zona  de cercetare academică, Theordor Capidan și Tache Papahagi și anume aceea de valorificare a materialului etnofolcloric sud-dunărean sub forma unor albume cu informație etnologică vizuală. Albumul ,,Lecturi  vizuale” etnolgice la aromânii din Albania, zona Korçë este un exercițiu de lectură vizuală, cu numeroase fotografii inedite unele cu o valoare emblematică ce surprind stadiul actual și dinamica social-comunitară a grupurilor de aromâni (fărșeroți) din localitățile: Corcea, Moscopole, Pleasa, Boboștița, Șipsca, fiind susținut de mostre de material dialectal etnofolcloric, dublat de o consistentă informație istorică furnizată de surse bibliografice avizate, acreditate de către comunitatea academică.

“Românii de peste hotare, studiul întocmit, în anul 1945, de consilierul de legație Emil Oprișanu, secretarul Comisiunii pentru problemele păcii din cadrul Ministerului Afacerilor Străine al Regatului României și de colaboratorii săi” este un prețios document de istorie a diplomației românești. Impreună cu numeroase anexe documentare care-l însoțeau (tablouri statistice, tablouri de concordanțe toponimice, liste de biserici și școli românești de peste hotare, hărți etnografice și istorice) el constituie dosarul menit să ofere delegaților români la Conferința Păcii de la Paris, elemente esențiale de informație și de judecată necesare pentru stabilirea strategiei politice optime în vederea apărării drepturilor românilor trăitori ca minoritari în câtevadintre țările Europei Centrale și de Sud-Est- Ucraina Transcarpatică, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, Albania și Peninsula Istria. Studiul lui Emil Oprișanu este publicat acum pentru prima dată în întregime după exemplarul dactilografiat păstrat în arhiva Institutului de Studii și Cercetări Balcanice din București, al cărui director-fondator, prof. Victor Papacostea, titularul Catedrei de istoria popoarelor balcanice, Universitatea din București s-a numărat între colaboratorii Biroului Păcii și ai Comisiei pentru studiul problemelor păcii. Studiul a mai fost editat odată în anul 2005 de regretatul coleg Gheorghe Zbuchea și de Cezar Dobre pe baza textului păstrat în Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, problema 18, fond Conferința de Pace de la Paris, însă fără anexele care-l însoțeau și fără menționarea numelui autorului său.

“Atlasul lingvistic al dialectului aromân” realizat de Nicolae Saramandu şi editat de Manuela Nevaci este cea mai amplă cercetare de geografie lingvistică pentru dialectul aromân. Este rodul unor îndelungate anchete de teren efectuate de autori în Grecia, Albania, R. Macedonia, Bulgaria şi cuprinde într-o imagine de ansamblu întregul areal aromânesc: de la Munţii Balcanici în nord până în Tesalia, Acarnania şi Etolia în sud, de la mările Adriatică şi Ionică învest până la Marea Egee în est. Sunt cuprinse în lucrare  toate graiurile aromâneşti, care pot fi identificate şi descrise pentru prima oară  în mod amănunţit pe baza prezentului atlas. Apar în atlas numeroase fapte de ordin fonetic, morfologic, lexical caracteristice graiurilor, care nu au fost semnalate în lucrări anterioare.

Tot cu acest prilej se va vernisa  şi expoziţia de fotografie ”AROMÂNII DIN ZONA KORÇË – ISTORIE ŞI ACTUALITATE ÎN IMAGINI” curatoriată de Iulia Wisoşenschi, care va prezenta  imagini realizate de Cătălin Alexa şi dr. Emil Ţîrcomnicu. Expoziţia va putea fi vizitata pana pe 31 mai 2015, în Sala de Sticla, Sos. Kiseleff nr. 28 – 30, de miercuri pana duminica, de la 10.00 la 18.00.

Mai multe detalii: 021 317 90  03/int. 178;
relatii.publice@muzeul-satului.ro

Aniversarea Muzeului Satului - 79 de ani de la înfiinţare, 15 - 18 mai 2015

     Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” aniversează 79 de ani de existenţă în data de 17 mai 2015. Cu această ocazie, vor avea loc o serie de activităţi în perioada 15 -18 mai, menite să cinstească acest moment important din istoria muzeului.

Vineri, 15 mai - Deschiderea oficială a evenimentului

Program variat ce cuprinde: colocviul Artă sacră – Restaurare, expoziţia etnografică Feminitate şi împodobire ce valorifică patrimoniul muzeului, spectacol folcloric, târg al meşterilor populari, lansare de carte.

Vineri 15 mai – Duminică 17 mai – Festivalul Culturii Thailandeze

Eveniment organizat în colaborare cu Ambasada Regatului Thailandei în România cu scopul de a face cunoscută poporului român cultura thailandeză prin spectacol de muzică şi dans specific, ateliere meşteşugăreşti, gastronomie tradiţională, expoziţie de fotografie turistică

Sâmbătă, 16 mai   

Ritmuri de cântec şi joc în tonurile Fanfarei Militare a Jandarmeriei Române, recitaluri muzicale susţinute de grupurile folclorice Gorjeanca – Tg. Jiu şi Doruri muscelene - Mihăeşti, Argeş, medalion creator popular - Alexandru Ilinca, opincar – Rm. Vâlcea

După amiaza Muzeului Satului* Proiect dedicat Noapţii Muzeelor

În recital renumiţii intrepreţi de muzică populară Ştefania Rareş, Ionela Prodan, Viorica Flintaşu, Aneta Stan, Dumitru Zamfira, Ionuţ Dolănescu  şi ansamblul folcloric Ţara Vrancei – Focşani, Vrancea, ateliere de creaţie – icoane pe sticlă, ţedut, opincărie, momente de cultură aromână ilustrate prin lansări de carte şi expoziţie de fotografie.

* 15.00 – 18.30  Acces gratuit pentru public în cadrul programului european Noaptea muzeelor

Duminică, 17 mai –– Aniversarea Muzeului Satului – 79 de ani de la înfiinţare

Program dedicat ctitorilor Muzeului Satului (onoruri militare, muzică corală şi de taraf, demonstraţii ale meşterilor populari, muzică şi dans, etnii în dialog: greci, aromâni şi ruşi lipoveni, teatru).

Luni, 18 mai - Ziua Internaţională a Muzeelor

Program adaptat conform tematicii propusă de ICOM pentru sărbătorirea Zilei Internaţionale a Muzeelor. Anul 2015 aduce a 38-a ediţie a acestei „sărbători” (1977) pentru a înştiinţa opinia publică cu privire la rolul muzeelor în dezvoltarea societăţii.

Tema celei de a 38 - a ediţii este: Muzee pentru o societate durabilă.

Întâlniri cu meşteri populari, ateliere de creaţie, ghidaje tematice – contribuţii la prezentarea şi valorificarea patrimoniului cultural material  şi imaterial.