Considerat de ziarul
american Internation al Herald
Tribune „cel mai interesant jazzman român contemporan”, Harry Tavitian se
numără, potrivit criticului austriac Richard Schuberth, „printre pianiştii
extraordinari care au iniţiat şi au desăvârşit Noul Jazz Est-European“. Jazzul
de avangardă şi blues-ul arhaic alternează în creaţia sa, traversată de la
începutul carierei sale de un puternic filon etnic.
Harry Tavitian: Sunt armean prin nastere si roman prin
adoptie; ma simt acasa in ambele spatii spirituale – balcanic si caucazian.
Influentele folclorului romanesc si armenesc au fost prezente inca de la
inceputuri in muzica mea; m-am apropiat in mod firesc de traditiile populare. De-alungul anilor, folclorul a ramas
unul dintre izvoarele mele cele mai importante. Ceea ce incerc sa fac acum este
o sinteza intre diverse surse, pornind de la esente.
Este a doua colaborare a mea cu Muzeul Satului,
prima fiind acum 3 ani. Cred
ca nu este intamplator. Am un deosebit respect pentru omul simplu de la tara. Pentru mine folclorul este un mijloc de
traire iar Muzeul Satului este unul din locurile mele de suflet. Scriam pe
blog, dupa concertul de acum trei ani: La Muzeul Satului m-am
simtit in largul meu. A fost prima colaborare si pot sa spun ca gazdele au fost
persoane tot atat de primitoare cum sunt si casutele pe care le ocrotesc cu
dragoste si reusesc sa le pastreze vii. Atmosfera m-a purtat dincolo de spatiu
si timp. Tot ce imi amintesc din concert este stolul de mierle pe care probabil
ca le starnise pianul si cu care am palavragit, lasand in piesa mea momente de
liniste pe care ele le-au umplut cu muzica lor.
Presa, despre concertul de la Muzeul Satului , din
mai 2008:
Tavitian a cantat singur singurel, pe mica scena din lemn amplasata intr-o
poienita a Muzeului Satului. Chiar daca s-a aflat singur pe scena, Tavitian a
avut parte de un acompaniament de mare clasa: mierlele din copacii muzeului. Am
venit aici de atatea ori ca simplu vizitator, a declarat jazzmanul, si am
apreciat naturaletea, spontaneitatea, firescul acestui loc. Sunt valori pe care
le caut si in muzica, asa incat mi-a facut mare placere sa sustin, in sfarsit,
un concert aici”. (Ignat – Formula AS):
Harry Tavitian in dialog cu Nicolae Manolescu, 1999 „Preluarea folclorului
in jazz devine, pana la urma, o modalitate de supravietuire a folclorului in
muzica urbana. Jazzul insusi a aparut acum un secol ca o forma de folclor: o
creatie orala, spontana; s-a transmis prin viu grai, creat de niste oameni care
nu prea stiau multa carte. El a devenit o expresie a libertatii. Folclorul, la
randul lui, este dintotdeauna, un fenomen spontan, creat dintr-o placere de a-l
face. Si toate astea, la mine, se intalnesc.
Critica internationala, despre preluarea folclorului in muzica lui
Tavitian:„Exista multi pianisti in jazz, dar Tavitian este unic. Folosirea de
catre Tavitian a temelor traditionale romanesti este, fara indoiala, una din
cele mai bune manuiri ale muzicii balcanice la ora actuala, facuta cu deosebita
grija si dragoste, cu o tehnica superba si un simt dramatic fara egal. (Eugene
Chadbourne – SUA, 2004). „Mult mai important decat preluarea ocazionala a unor
teme folclorice, se dovedeste a fi faptul ca exista muzicieni improvizatori
europeni, care reflecta si integreaza elementele folclorice intr-un stil
personal. Este important ca in aceste cazuri e vorba mai ales despre muzicieni,
cum ar fi Harry Tavitian, care provin din acele parti ale Europei in care mai
exista o legatura relativ puternica si vie cu folclorul indigen.” (Bert Noglik
– Germania, 1990)
