Casa Curteni – Olteneşti – Vaslui

Casa Curteni-Olteneşti-Vaslui

Casa Curteni – Olteneşti – Vaslui

Casa Curteni – Olteneşti – Vaslui, aparţinând unei vechi familii de răzeşi, provine din zona colinară situată între Crasna şi oraşul Huşi, în care locuitorii se ocupau cu agricultura, viticultura, pomicultura şi creşterea animalelor. Satele mari, cunoscute pentru arhitectura frumoasă, se înşiruie de la nord la suc de-a lungul râului Crasna.

Gospodăria din muzeu se compune din casă, construită în anul 1844, cramă, „coşteraţă”- coteţ de păsări de formă rotundă cu acoperişul conic. Curtea este închisă cu gard de nuiele împletite, cu porţi străjuite de doi stâlpi din lemn de stejar cu formă antropomorfă. Întreaga alcătuire arată starea materială deosebită a proprietarului. Casa a fost zidită pe temelie de piatră, cu pereţi din cărămidă, cu prispă şi stâlpi în faţă, sub acoperiş înalt în patru ape, cu învelitoare de stuf aşezat în „solzi de peşte”.

Planul asimetric cuprinde patru camere şi tindă cu două intrări. Caracteristice acestui interior sunt două sobe mari cu firide laterale şi vetre largi, care fac corp comun cu pereţii despărţitori, în care se deschid arcade de trecere. Sobele separă şi încălzesc concomitent două camere având şi un spaţiu, „cotlon”, folosit pentru dormit.

Pereţii sunt acoperiţi cu lăicere şi covoare alese cu motive antropomorfe, ştergare de bumbac şi borangic cu compoziţii echilibrate şi cromatică armonioasă, remarcabile ca varietate şi realizare artistică. Motivele decorative – stele, arborele vieţii, figuri omeneşti şi inscripţii – contribuie la configurarea unui tip local bine definit în ansamblul scoarţelor româneşti.

Interior casă 

Interior casă

Cramă cu beci din piatră

(Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

Dr.Georgeta Stoica – Etnolog)

Moldova

Moldova

Provincie istorică a României,  Moldova este cuprinsă între latura estică a lanţului carpatic şi râul Prut, care marchează graniţa cu Ucraina. Ţinut cu mare încărcătură istorică şi culturală, pe teritoriul Moldovei întâlnim o configuraţie geografică în care sunt cuprinse zone de munte, de podiş şi coline, oferind condiţii excelente de viaţă.

Pe cuprinsul Moldovei au fost descoperite aşezări neolitice celebre, printre care Cucuteni, faimoasă pentru ceramica pictată în benzi; aici străjuiesc cetăţile medievale de la Suceava şi Piatra Neamţ şi admirabilele mănăstiri cu bisericile pictate al fresco, intrate în Patrimoniul mondial.

Pe întinsul Moldovei arhitectura din lemn a fost predominantă în trecut. Casele construite cu un sigur nivel aveau în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea un aspect sobru. Singurele elemente de decor constau în cioplituri măiestrite la capetele grinzilor de sub streşini. Spaţiile largi ale prispelor joase din faţa caselor, fără stâlpi şi balustrade, te invitau parcă să te aşezi. În centrul Moldovei, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, de-a lungul faţadelor apar prispele cu stâlpi făţuiţi, „florării” şi balustrade dantelate prin traforare.

Planurile caselor cu 1-5 camere se încadrează în tipurile răspândite pe tot teritoriul României, dar arhitectura diferă de la o zonă etnografică la alta.

Interioarele se remarcă prin existenţa cuptoarelor mari cu vatră în faţă şi forme complicate, pe care se poate dormi şi pe care se pot pregăti alimentele. Decoraţia încăperilor se distinge prin folosirea „păretarelor” sau „lăicerelor”, covoare lungi şi înguste, aşezate de-a lungul pereţilor şi al ştergarelor albe din bumbac, alese în război sau cusute. O notă caracteristică a interioarelor moldoveneşti este conferită de „ruda cu haine” aşezată deasupra patului.

Moldova este reprezentată în Muzeul Satului prin zece gospodării, un atelier de fierărie şi o biserică. Dintre acestea numai două fac parte din patrimoniul iniţial al muzeului.

Din partea de nord a Moldovei, din Bucovina, zonă de care se leagă numeroase evenimente istorice, cu locuri de legendă şi oameni gospodari, cu un trecut glorios, au fost transferate în muzeu trei gospodării.

Peisajul bucovinean este pitoresc, cu obcine acoperite de păduri, plaiuri întinse şi aşezări numeroase.

(Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

Dr. Georgeta Stoica – Etnolog)

Orez gen sârbesc-preparat ca în Oltenia/ Serbian Rice prepared like in Oltenia

Orez  gen sârbesc

 La un pahar de orez se pun trei pahare de apă, morcovi, cartofi, ceapă, usturoi, suc de roşii, un vîrf de linguriţă de delikat (sau amestec de legume uscate pentru supă), piper, sare, foi de dafin, mărar, pătrunjel, ulei, ciuperci.

Se pune orezul la fiert odată cu delikat-ul şi sare dacă mai e nevoie. Între timp se căleşte ceapa în ulei şi se adaugă peste orezul care fierbe deja. Se adaugă pe rând morcovii tăiaţi cubulete mici sau daţi pe răzătoarea mică, cartofii, caţeii de usturoi tăiaţi. Se amestecă din când în când pentru ca orezul să nu se lipească. Se pune şi piper măcinat sau boabe şi sucul de roşii, bulionul şi câteva foi de dafin. Patrunjelul se toacă şi se pune deasupra mâncării după ce focul a fost stins. Se presară deasupra mărar sau se poate amesteca şi el. Toate ingredientele se pun în cantităţi egale în funcţie de preferinţe.

Nicoleta Chiru - Muzeograf