Mă
numesc Popa Elena Adriana, am şaisprezece ani şi sunt elevă în clasa a X-a la
Colegiul Naţional „Sfântul Sava” din Bucureşti. Pasiunea mea pentru icoanele pe
sticlă îşi are originea la începutul anului 2004 când am păşit în clasa I la
Şcoala Generală ,,Prof. Ion Vişoiu” din Chitila. Acolo, doamna învăţătoare mi-a
sugerat să merg la cercul de pictură al şcolii pentru a fi îndrumată către o
activitate nouă - cea a picturii icoanelor pe sticlă. Doamna Mariana Badea –
cea care mi-a deschis acest drum, avea experienţă în acest domeniu întrucât
îndruma tineri şi îi perfecţiona în domeniul artistic – icoane pe sticlă şi
pictură naivă.
Icoanele
pe sticla m-au fascinat de la o vârstă fragedă şi mi-am dorit să ajung şi eu să
îmi însuşesc tehnica realizării lor şi să le transpun într-o manieră proprie ce
ar putea fi recunoscută de către cunoscători. Am exersat mult, m-am informat şi
am văzut multe lucrări alea vechilor meşteri, albume, am vizitat expoziţii şi
muzee.
Când
este vorba de icoanele pe sticlă, nu se pot face invenţii şi nu se poate
improviza, este necesar să se respecte reguli stricte, conform erminiilor şi
canoanelor iconografiei bisericeşti.
Consider
că desenul şi cromatica îmi caracterizează lucrările. În realizarea lor mă
inspir de la vechi iconari din Transilvania, cum ar fi Savu Moga din Arpaşul de
Sus, care la rândul său s-a inspirat din lucrările meşterilor din Boemia şi
Bavaria; din albumele editate de Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”,
unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din România, apreciat de publicul
şi specialiştii din întreaga lume şi care îşi propune să promoveze arta şi
tradiţiile româneşti; din catalogul de icoane pe sticlă de la Sibiel, unde se
află cea mai mare expoziţie de icoane pe sticlă din Transilvania şi din alte
publicaţii dedicate icoanelor ţărăneşti pe sticlă.
Îmi
place să cred că sunt un continuator al meşterilor iconari în epoca modernă şi
apreciez arta lor ce presupune o tehnică minuţioasă şi aparte ce se poate
pierde odată cu trecerea timpului din cauza dispariţiei treptate a celor care o
cunosc, o practică şi o apreciază.
Pentru
mine, a picta o icoana pe sticlă înseamnă în primul rând linişte. Prin
intermediul pensulei şi a culorilor îmi pot aduna gândurile şi da la o parte
problemele zilnice. În al doilea rând înseamnă dăruire şi însufleţirea
sfinţilor şi a îngerilor care, poate, mă vor privi cu mulţumire, fiindcă pe
icoane nu i-am pictat, ci i-am înviat. Apoi mai înseamnă dorinţa pe care o am
să ajung să-mi creez propria colecţie - inedită-, care, poate, peste secole va
fi apreciată.
Tema
pe care o lucrez cu mare drag este Maica Domnului cu Pruncul deoarece
îmi inspiră căldura sufleteasca, grija mamei faţă de pruncul său şi o linişte
interioara care mă stăpâneşte şi mă ajută să lucrez cu mai multă atenţie. De
asemenea, sunt atrasă de acest subiect şi datorită privirii blânde a Maicii
către copilul ei, de dragostea pe care orice mamă o poartă copilului său.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena,
un alt subiect pe care îl consider de o complexitate mai mare, datorită
vestmintelor şi a crucii care necesită multă răbdare şi migală pentru redarea
motivelor florale şi geometrice ce le împodobesc. Lucrez această icoană cu mult
drag întru-cât reprezintă sfântul protector al cărui nume îl port.
Îmi
aleg temele în funcţie de complexitate şi dificultate, caut un model care să mă
provoace pentru ca apoi să am satisfacţia că am dus un lucru greu la bun
sfârşit.
Până
acum am lucrat după multe izvoade înfăţişând sfinţi, anumite scene biblice -,
chiar teme complexe cu un număr mare de personaje (un exemplu ar putea fi Judecata
de Apoi, la care am lucrat mai multe săptămâni). Sunt convinsă că mai am
multe lucruri de învăţat, de ceea sunt deschisă aprecierilor venite din partea
profesioniştilor.
Pentru
mine, Învierea Domnului reprezintă una dintre cele mai importante sărbători din
timpul anului în care mă simt renăscută odată cu Domnul Iisus Hristos. Această
sărbătoare ne aduce mai aproape de sânul familiei şi totodată ne întăreşte
credinţa şi iubirea faţă de Dumnezeu.
Prin
lucrările mele vreau să contribui la păstrarea valorile naţionale şi
tradiţionale şi să transmit generaţiei mele o viziune spre viitor mult mai
optimistă, să trezesc în suflete plăcerea de a admira şi de a aprecia
tradiţiile şi arta populară.
Consider
ca icoanele pe sticlă realizate de mine sunt o fereastră către o lume
dispărută, către farmecul caselor şi al bisericilor de lemn ce adunau
comunitatea satelor în jurul lui Dumnezeu.
ELENA ADRIANA POPA
