Casa – spaţiul familial

Interior de casa

Casa – spaţiul familial

   Casa nu este doar un adăpost. În casă se desfăşoară viaţa familială. Aici trăiesc părinţii şi se nasc copiii, aici se petrec cele mai importante evenimente din viaţa unui cuplu.

   Locul pe care se construieşte casa trebuie ales cu grijă: să fie „loc curat”, pe care nu s-au petrecut evenimente violente, să fie în  apropierea unei surse de apă, să fie adăpostit de vânturi.

    Începerea construcţiei este precedată de o serie de acte de propiţiere (ocrotire, protecţie). Pentru ca viaţa să fie fericită în casă, era important să faci un sacrificiu la fundaţie. În funcţie de loc şi de epocă, se tăia un cocoş, se vârsa sângele unei găini sau unui miel. Pentru prosperitate, era obiceiul să se îngroape în fundaţie câteva monede de argint.

    În cele mai multe cazuri, spiritul de solidaritate al comunităţii se manifesta prin organizarea unei „clăci” de întrajutorare pentru construirea casei. La clacă participă vecinii şi rudele, coordonaţi de meşter şi de proprietar. Participanţii primesc mâncare şi băutură. La terminarea şarpantei (schelet format din piese de lemn, de metal sau de beton armat, care sustine învelitoarea unui acoperiş (sau un alt element al unei construcţii) şi permite realizarea formei acestuia), pe coamă se aşează un braduţ sau un buchet de flori, un ştergar frumos şi o sticlă cu băutură pentru meşteri. Cele mai vechi case ţărăneşti conservate până astăzi datează din sec. al XVII-lea. La Muzeul Naţional al Satului pot fi văzute case din sec. al XVIII-lea pâna la mijlocul sec. al XX-lea. 
   Grija pentru aspectul casei a constituit o preocupare permanentă în satul tradiţional. În arhitectura populară din lemn, fiecare detaliu de sculptură, fiecare crestătură, sunt legate de suprafaţa materială şi de funcţia constructivă care le-au fost atribuite. 

("Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti" - Dr. Georgeta Stoica - Etnolog)