Totul este istorie
Ideea organizării unui muzeu în
aer liber în România datează din sec. al XIX-lea, odată cu apariţia primelor
semne de îngrijorare cu privire la soarta artei populare şi a meşteşugurilor
artistice.
Campaniile monografice realizate
în diferite sate au demonstrat importanţa culturii şi civilizaţiei populare pentru
istoria poporului român. Profesorul Dimitrie Gusti şi-a dat seama că
expoziţiile temporare organizate la seminariile de sociologie aveau un caracter
de improvizaţie ce serveau doar la demonstrarea unor idei, astfel încât a
propus organizarea unui Muzeu al Satului Românesc.
Împreună cu un grup de mari
specialişti care au coordonat cercetările monografice: Henri H. Stahl, Victor
Ion Popa, Mihai Pop, Mac Constantinescu, Traian Herseni şi mulţi alţii, au
început lucrările pentru amenajarea unui muzeu al satului. Lucrările pentru
amenajarea terenului în suprafaţă de 4.500 metri pătraţi au început în luna
martie 1936, fiind susţinute moral şi financiar de către Fundaţia Culturală
Regală „Principele Carol”. Construcţiile selectate în timpul cercetărilor după
criteriul reprezentativităţii au fost demontate şi aduse la Bucureşti în 56 de
vagoane de tren. Odată cu materialele de construcţie, au sosit şi 130 de meşteri,
cunoscători ai tehnicilor tradiţionale de lucru, care urmau să refacă
monumentele într-un timp record.
Au fost aduse 29 de gospodării, o
biserică de lemn, cinci mori de vânt, o moară de apă, un teasc de ulei, o
povarnă, o cherhana, o cârciumă, şase fântâni, câteva troiţe şi un scrânciob
care, împreună, însumau aproape tot ceea ce cuprinde un sat obişnuit.
Muzeul Satului Românesc şi-a
deschis porţile pentru public la 9 mai 1936, participând numeroase
personalităţi de vază: Regele Carol al II-lea, membri ai guvernului, mari personalităţi
politice şi din domeniul culturii, primarul Capitalei etc. De la început,
muzeul s-a bucurat de un mare succes, fiind vizitat de un public numeros.
După ani şi ani, timp în care a
trecut prin numeroase transformări dar şi probleme, după separarea de muzeul cu
care fuzionase, actualul Muzeu al Ţăranului Român, sunt regândite şi
reconfigurate toate activităţile muzeului. După hotârârea de Guvern din anul
2003, Muzeul Naţional al Satului capătă un nou nume: Muzeul Naţional al Satului
„Dimitrie Gusti”, numit astfel după iniţiatorul unui proiect sociologic devenit
la final, un muzeu al satului românesc.
Astăzi, Muzeul Naţional al
Satului deţine 347 de monumente, 51.450 de obiecte de patrimoniu şi atrage un
număr de peste 200.000 de vizitatori anual. Organizează festivaluri folclorice
şi târguri tradiţionale, a devenit o adevărată şcoală în care copiii învaţă de
la meşteri populari să sculpteze, să picteze, să modeleze vase, etc.
Istoria Muzeului Naţional al
Satului este legată de oameni şi de magia satului tradiţional. Pentru a-l
înţelege trebuie să-i descoperi secretele ascunse, să-l iubeşti, să crezi în
nemurirea moştenirii culturale, să apreciezi sensibilitatea creatorilor
populari şi trăinicia tradiţiei.
De ce trebuie să vizitezi Muzeul
Naţional al Satului?
Pentru că în satele din România
profundă au trăit secole de-a rândul generaţii de oameni care au constituit
baza dezvoltării unei culturi populare de excepţie. O vizită la muzeu te incită
să meditezi la mijloacele cu care au fost realizate toate aceste construcţii,
instalaţii tehnice sau unelte necesare unor cerinţe stringente de viaţă şi a
unor nevoi spirituale.
Valoarea excepţională a acestui
muzeu constă în faptul că prezintă ansambluri de gospodării constituite într-o
sinteză a satului tradiţional.
Dr.
Georgeta Stoica (Etnolog)
