Expoziţia de fotografie “Un prim pas prin infinita Indie” (www.inLowLight.ro)
Oamenii, pescarii din Kerala, sărbătorile, Taj-ul, târgul de cămile din Pushkar, muncitorii, miraculosul Varanasi. Un periplu indian prezentat de inLowLight.ro
Îmi aduc aminte de prima mea ‘excursie’ în India, acum ceva ani, pe vremea când o însoţisem pe Maitrey în răspunsul ei către Eliade, deschizându-mi prin rândurile ei paşii către o lume total necunoscută, cu oameni noi şi obiceiuri stranii. Tot cam pe atunci, înainte de liceu, imaginaţia începea să nu-mi mai dea pace, iar dorinţa de a vedea această Lume, până în cele mai ascunse colţuri, începuse să-mi chinuie sufletul. Şi cum lucrurile niciodată nu se întâmplă fără vreun sens numai de ele ştiut, urmatoarea carte ce mi-a picat în mână a fost “India secretă” a lui Paul Brunton. Suficient şi iremediabil pentru a-mi pecetlui pe viaţă atracţia şi curiozitatea de a explora de-adevăratelea acest loc.
Acelora dintre voi care nu aţi fost acolo, dar care totuşi, doar din vorbă-n vorbă aţi ajuns la convingerea că India este tara unde totul este numai mizerie, boli şi săracie, vouă tuturor vă spun că vă inşelaţi amarnic şi aveţi inrădacinată o idee care nu face decât să va plaseze în afara realităţii, cam pe unde sunt şi cei care ‘cunosc’ despre România că e ţara orfelinatelor, a traficului de organe vii şi a hoţiei balcanice. Acest paragraf este o mică răsplată pe care am simţit că o datorez tuturor acelor oameni buni şi primitori care ne-au deschis uşa şi sufletul în drumurile noastre prin India.
Plecasem în căutarea unei Indii a lui Maitreyi, a lui Eliade, a misticismului şi a tuturor acelor lucruri pe care mi le imaginasem de unul singur. Sunt toate acolo, fără niciun dubiu şi scormonind mai adânc cu siguranţă găseşti mult mai multe, dar ceea ce m-a lovit cel mai puternic şi voi lua cu mine mai departe, este un singur lucru: cât de diferiţi în forme şi în aparenţe şi totuşi asemenea înlăuntru suntem!!!
Iar India nu este o destinaţie normală, ci un cu totul diferit Univers, o fiinţă spirituală vie care odată ce te simte dându-i târcoale, îţi anihilează simţurile şi expectaţiile, şi ţi se arată în felul în care vrea Ea şi nu în felul în care plecaseşi tu decis că vrei să o cunoşti.
Vineri, ora 13:00 Lansare de carte „Fluviu de Fum” de Amitav Ghosh
(Editura TAJ)
“Un fluviu de fum” va fi cadoul lui Ghosh pentru domni. Pe cât de feminină era “O mare de maci”, pe atât de masculin este romanul cel nou. Epopeea continuă, dar e făcută acum de bărbați! Ego, nu numai dragoste, ci și război. Aici îl avem pe Ghosh cel preocupat de evenimente la nivel global, de sensul istoriei, de o reinterpretare geopolitică a ei, de aroganța colonială, totul pe atrăgătorul fundal al unui oraș plutitor și efemer, Cantonul aromelor orientale, al calelor gemând de opiu, al fabuloșilor pictori chinezi, al corăbiilor care străbat mările Chinei, transportând otrăvurile trădării. “La fel de ameţitor ca un vis indus de opiu” (The Guardian). În furnicarul porturilor Chinei, corăbiile lui Ghosh descarcă opiu, ceai, mătase, porţelan, argint. Bahram Modi, neguţător de opiu înstărit din Bombay, fiul său pierdut Ah Fatt, orfana Paulette şi alţii pleacă în căutarea dragostei, aventurii, bogăţiei şi a unei flori rare despre care vorbesc legendele. “Când va apărea și ultimul volum, Ghosh este pe cale de a face istorie literară.” (Booklist) “Cum să creezi plăceri literare din cele oferite de narcotice” (New York Times Book Review). “Amitav Ghosh inventează intrigi parcă extrase din rute maritime ale negoțului. Romanul este… un act de empatie subversivă, privind spectacolul istoriei lumii prin capătul greșit al telescopului. Dar, ceea ce contează cel mai mult, este fabulos de antrenant” (The Observer)
Amitav Ghosh locuiește la New York cu soția lui, autoarea Deborah Baker, senior editor la editura americană Little Brown and Company, și cei doi copii ai lor. A predat în multe universități americane și indiene (Delhi University, Columbia, distinguished professor de literatură comparată la Queens College New York și Visiting Professor la Harvard). A făcut parte din juriul unor festivaluri internaționale de film (Locarno, Veneția). A publicat articole și eseuri în The New Yorker, The New Republic și The New York Times. În anul 2003 a fost inclus în volumul “11 Septembrie”, semnalat și de presa romana ca una dintre cele 5 cărți despre tragedia Turnurilor gemene care nu trebuie ratate: “discursuri, povestiri şi eseuri aparţinând florii intelectualităţii americane şi nu numai, precum David Foster Wallace, Amitav Ghosh, Paul Auster, pentru a numi doar trei”. A fost invitat la numeroase posturi de radio și televiziune pentru a vorbi despre cărți, istorie, fundamentalism. Finalist al premiului Man Booker Prize în 2008 cu romanul “O mare de maci”. Romanul “Linii de umbra” a fost inclus in volumul “1001 de carti de citit intr-o viata”. În 2010, Ghosh și Margaret Atwood au împărțit premiul Dan David Award, în valoare de 1 milion de dolari. “River of Smoke” a intrat în 2011 în finala Man Asian Literary Prize. Arthur C Clark Award pentru romanul “Cromozomul Calcutta”. “Cromozomul…” a figurat în 2009 în TOP 5 al celor mai furate cărți din librăriile Diverta…
Vineri, ora 14:00 - Atelier de mehndi, arta decorării cu henna (Hilda-Hedvig Varga)
Multe din femeile din India au mâinile împodobite cu ceea ce par a fi mănuşi din dantelă la momentul căsătoriei. Multe tinere au pielea înfrumuseţată cu motive florale sau abstracte în zi de sărbătoare; însă ce este de fapt desenul roşiatic şi ce simbolizează el? Care sunt secretele aplicării şi de ce este atât de popular în Occident?
Istoric vorbind, aplicarea de mehndi/henna se practică de mii de ani. Specialiştii nu se pot pune de acord dacă provine din Egipt sau India; este cert însă faptul că în trecut, mehndi era folosită mai mult în scopuri terapeutice. Efectele de răcire a organismului şi de coagulare a sângelui erau apreciate, iar proprietăţile de colorare ajutau la vopsirea lânii, lemnului sau pieilor de animale.
Planta de mehndi poartă denumirea de Lawsonia inermis, înaltă şi subţire, din ale cărei frunze se obţine pudra atât de preţioasă. Este foarte sensibilă la temperaturile reduse, motiv pentru care nu rezistă la temperaturi mai mici de 10 grade Celsius. Temperaturile optime sunt cele de 35-45 grade, dată fiind şi cultivarea ei în zone ca Egipt, Maroc, India, Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite.
Pudra de mehndi se amestecă fie cu ceva acid, ca sucul de lămâie, fie în combinaţie cu ceva dulce – de exemplu zahăr. Acestea vor accelera procesul de eliberare a culorii. Se pot adăuga şi ingrediente precum: cafea, ceai negru, nucşoară – intensificatori de culoare. Nu există o reţetă anume; fiecare pudră este diferită şi ţine de preferinţele fiecăruia – unii vor un miros mai plăcut, alţii culoare. Şi nu există corect sau greşit – în această artă, totul este permis – având ca punct de interes sănătatea şi confortul “clientului”!
Aproape exclusiv feminin, mehndi nu are vârstă; de la copii, până la bătrâni, gravide sau adolescenţi, această artă celebrează corpul uman în primul rând, ca simbol al divinităţii şi frumosul, ca altar al venerării zeilor din diferitele culturi.
Ne propunem să familiarizăm publicul român cu tradițiile orientale, în cazul nostru indiene, de pictare a mâinilor și picioarelor cu substanța numită “henna”.
Vom prezenta diferitele modele care se realizează în mod tradițional și ne vom axa atât pe modele de mari dimensiuni, cât și pe detalii. Vom cuprinde o gamă largă de modele: de la cele florale la frunze, spirale sau vițe.
Vă rugăm să vă echipați cu markere ori carioci, în cazul în care nu doriți să folosiți pixul.
Hilda-Hedvig Varga a început să lucrez cu henna în 2009, iar din 2010 încoace a acordat o atenție sporită acestui hobby, fiind încântată că o astfel de activitate poate aduce satisfacții. Realizează modele tradiționale indiene cu henna, de la modele florale, la frunze, spirale, vițe sau modele geometrice. Este absolventă a Facultăţii de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, specializarea engleză-hindi.
Vineri, ora 15:00 - Numele tău în limba lui Tagore – Atelier de bengali
(Carmen Muşat-Coman)
Vreți să redeveniți copii pentru o oră? Veniți să deslușiți tainele Abecedarului bengalez! Limba modernă indiană cu cea mai bogată literatură vi se dezvăluie acum și vom așterne pe hârtie „ghirlanda literelor” (varnamala), adică alfabetul bengalez. „Cel care stă singur” (svara) – vocala – „cel care nuanțează” (vyanjana) – consoana - vă așteaptă.
Mulți români îl iubesc pe Rabindranath Tagore dar puțini știu în ce limbă a scris. Scurt istoric al limbii materne a poetului național al Indiei și al prezenței ei în România (a fost predată la Universitatea București de către Amita Bhose, între 1972 și 1991). Atelier susținut de Carmen Mușat-Coman, fostă studentă și colaboratoare a profesoarei Amita Bhose.
Vineri, ora 16:00 - Conceptul de maya în filosofia şi mitologia indiană
(Anda Irina Căpraru)
Cei care susțin astfel de opinii, însă, îmi par a comite o dublă nedreptate: pe de o parte ei ignoră faptul că filosofia antică, așa cum apare ea în Grecia, era în primul rând un de mod de viață, ce presupunea o anumită conduită morală și asumarea unui anumit tip de atitudine în fața existenței ca întreg; pe de altă parte, ei ignoră însăși semnificația cuvântului filosofie, care se traduce prin iubire de înțelepciune. Dacă ne rezumăm strict la sensul acestui cuvânt și ne întrebăm “există iubitori de înțelepciune în India?” răspunsul este categoric da. Pornind de aici și dedicându-ne cu sinceritate studiului serios al doctrinelor indiene, vom putea ajunge să vedem că scrieri ale școlilor Vedanta sau Samkhya, ori scrieri precum Upanishadele nu sunt cu nimic mai prejos, din punct de vedere metafizic și filosofic, decât sistemele elaborate ale platonicienilor și neoplatonicienilor din Occident. A judeca însă școlile de filosofie indiană din perspectiva evoluției filosofiei în Occident, înseamnă a-ți închide din start orice posibilitate de a înțelege vreodată în ce constă specificul acestora. Pentru întâlnirea aceasta am ales să discutăm tocmai despre acest specific inedit al filosofiei indiene, oprindu-ne, pentru a exemplifica, asupra unui termen plin de încărcătură filosofică și mitologică, anume cel de maya.
Anda Irina Capraru este doctorand în Filosofie la Bucuresti şi profesoară de filosofie în Colegiul Naţional “Gheorghe Lazăr”. A fost pasionată de India încă din liceu, a studiat filosofia şi spiritualitatea indiană în general, încă de pe atunci. Începând din septembrie 2012 va preda un curs opţional de Filosofie Indiană, la liceul menţionat mai sus.
Vineri, ora 17:00 - Ultima întâlnire cu Sega şi Namaste, romanul de aventuri spirituale în India
“Namaste este jurnalul a două călătorii simultane – una în India şi alta în sine însuşi –, pe care un tânăr le iniţiază într-un moment de cotitură a vieţii, când, după căutări febrile, dar sterile ale adevărului personal, îşi îndeasă toate întrebările într-un rucsac şi porneşte să le găsească răspunsuri pe alte meleaguri. Drumul până în inima Indiei aşterne dinaintea călătorului Sega peisaje naturale de un farmec luxuriant şi peisaje umane pitoreşti până la bizarerie şi se opreşte în ashramul lui Osho din Pune – o oază de calm, cel puţin în aparenţă, în mijlocul unei lumi dezlănţuite. Aici, între două sesiuni de meditaţie pe muzică asurzitoare ori în întuneric ca smoala, Sega are parte de fapt de adevărata aventură indiană: descoperă un caleidoscop întreg de personaje exotice şi poveştile lor de viaţă, delicioasele mâncăruri locale cu nume imposibil de pronunţat, aroma inconfundabilă a ceaiului masala, farmecul femeii asiatice şi forţa regeneratoare a catharsisului. Dar, dincolo de toate acestea, sarea şi piperul cărţii sunt întâmplările mărunte, surprinse cu un ochi de cineast plin de vervă, de umor şi dotat cu remarcabila intuiţie a dozării suspansului, care te acaparează până la ultimul rând al poveştii.” – Humanitas
La data de 2 iunie 2012, editura Humanitas a lansat la Bookfest Namaste, romanul de aventuri spirituale în India, o carte care s-a impus rapid ca bestseller al acestei veri.
“Sunt cărţi de care nu te poţi desprinde. Te foloseşti de fiecare pauză pe care o ai pentru a mai citi măcar o pagină. Aşa a fost în cazul meu cu Namaste.” - Andreea Raicu
La finalul turneului de promovare, înainte de a se retrage pentru a termina de scris volumul 2 al proiectatei trilogii Namaste, autorul vine la Namaste India, la o ultimă întâlnire cu cititorii.
“O poveste ca aceasta nu se naşte în fiecare zi. La 80 de ani după Maitreyi-ul lui Eliade, romanul lui Sega s-ar putea supranumi Maitreyi.” - Brad Florescu, editor Tedoo
Vineri, 12 octombrie 2012, de la ora 17, la scenă, ai ocazia să-l cunoşti pe Sega şi să-i pui întrebările care te frământă de când ai citit cartea sau întrebările care te rod înainte de o deschide. Te aşteptăm cu drag şi ceai masala, preparat chiar de autor. Întâlnirea se va încheia cu o sesiune de autografe.
“E cea mai bună carte scrisă de un autor român, citită de mine până acum. Cuprinde tot ce contează pe lumea asta.” - Anca, cititoare
sega-namaste.com Foto: © 2012 Valos Kalos & Irina Hristu
Vineri, ora 18:00 - Spectacol de Dans Bharatanatyam (Reena Singh)
Reena Singh, coregraf de dans clasic indian, este exponentă a stilului Bharatanatyam aparţinând şcolii Kalakshetra şi absolventă a cursurilor universitare de Comerţ în cadrul universitaţii naţionale Delhi University. Reena se naşte în oraşul Allahabad situat la răscruce de râuri, unicul loc unde Gangele, Yamuna şi Saraswati se intâlnesc. Manifestă de mică o puternică înclinaţie către dans inclusiv bollywood şi indian folk şi se îndrăgosteşte în final iremediabil de bharatanatyam.
În simbioza perfectă dintre disciplina strictă, rigurozitatea paşilor şi gingăşia şi dulceaţa exprimată prin abhinaya, Reena se regăseşte pe sine mai mult ca oricând, bharatanatyam fiind pentru ea cea mai scurtă cale către cunoaşterea de sine.
Reena începe studiul dansului clasic indian bharatanatyam în 2001 la institutul Gandharva Mahavidyalaya din New Delhi unde îşi continuă pregătirea până în anul 2008, sub îndrumarea directă a maestrului Kapil Sharma. Devine una dintre cele mai bune eleve ale acestuia şi studiază alături de dans, tehnici de coregrafie, ritmologie şi raga (piesele muzicale) specifice muzicii karnatice indiene.
Din anul 2006 predă arta dansului sacru atât la institul Kalakritih din Delhi cât şi privat. În anul 2009 Reena se stabileşte în Romania unde îşi continuă cariera artistică sub patronajul Ambasadei Indiei şi al Centrului Cultural Indian Tansen. Din 2011 Reena este director artistic al Centrului Cultural Indian Tansen şi işi dedică o mare parte din timp instruirii tinerelor dansatoare dar şi predării de cursuri avansate destinate instructorilor de dans.
Substanţa compoziţiei, perfecţiunea mişcărilor, dublate de o expresivitate excelentă şi o prezenţă scenică carismatică au avut întotdeuna un efect magic şi fascinant asupra publicului.
