În cadrul economiei rurale, o serie de instalaţii tehnice acţionate de apă
sau de vânt au rezolvat cerinţele stringente de viaţă: măcinat cereale, finisat
stofele. Altele, cum au fost şteampurile pentru sfărâmat piatra auriferă, au
permis locuitorilor dintr-unele zone să-şi câştige existenţa din practicarea
unui minerit arharic. Asemenea instalaţii erau deţinute de localnici şi
deserveau uneori sate îndepărtate. În cazul pivelor (PÍUA, pive, s. f. 1. Instalaţie sau maşină folosită pentru împâslirea ţesăturilor de lână prin frecarea şi presarea lor între doi cilindri rotitori şi prin lovirea lor cu ciocane de lemn într-un mediu cald şi umed), ţăranii veneau de la distanţe mari cu stofele ţesute şi vopsite, pentru a fi finisate, ori acestea erau colectate din sat. În satele moşneneşti, asemenea instalaţii erau exploatate în comun, fiecare familie având drept de folosinţă un anumit număr de zile.
Morile de apă şi pivele au fost foarte numeroase în trecut. Pe valea Jaleşului, un pârâu din nordul Olteniei, au fost în sec. al XIX-lea 56 de instalaţii care funcţionau tot timpul. La lăsatul serii şi toată noaptea, în liniştea aşternută peste sat...”bătăile ciocanelor răsunau până la mare distanţă”. Din păcate, astăzi au dispărut aproape în totalitate şi, odată cu ele, farmecul inegalabil al satului.
("Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti" - Dr. Georgeta Stoica - Etnolog)
Morile de apă şi pivele au fost foarte numeroase în trecut. Pe valea Jaleşului, un pârâu din nordul Olteniei, au fost în sec. al XIX-lea 56 de instalaţii care funcţionau tot timpul. La lăsatul serii şi toată noaptea, în liniştea aşternută peste sat...”bătăile ciocanelor răsunau până la mare distanţă”. Din păcate, astăzi au dispărut aproape în totalitate şi, odată cu ele, farmecul inegalabil al satului.
("Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti" - Dr. Georgeta Stoica - Etnolog)
