Înainte vreme, fetele erau puse la încercare să se vadă dacă sunt gospodine şi pe urmă le luau flăcăii. Aşa veniseră peţitorii la o fată. De unde şi până unde, peţitorii aveau un cal bolnav de ochi. Zice unul din ei:
- Dragul moşului, fată cuminte! (Asta era cam la două săptămâni după Paşte). Poate ţi-a rămas o leacă de răsătură de pe covată. Adă, mă rog, că numai răsătura de pe covată e bună de leac la o aşa nevoie!
- Iraa...îndată! - şi o zbughi ca o căprioară fetişcana, aducând într-o clipeală o mână de răsătură de pe chersin, adică de pe covăţica de frământat aluatul.
- Apoi dar haidem de aci, măi băiete, că nu-i de tine! zise râzând moşneagul care pusese fata la încercare...Ar fi el de leac răsătura, da nu ţi-ai găsit gospodina!...
(de la P. Chirica, com. Poiana-Cîrnului, jud. Iaşi)
("Izvodiri din bătrâni" - D. Furtună)
