Un boier trecea pe o iezetură. Aici un pescar sărac, cum de obicei sunt ei, scotea când şi când câte un peştişor din iaz. Avea o casă de copii bietul om şi necazuri pe lume sunt doar atâtea! Aşa că şi faţa îi arăta cam supărat. Boierul îl întrebă:
- Ce faci tu aici, măi?
- Pescuiesc, cucoane; cui şi ce să-i fac?
- Bine, măi, şi ai tu cu ce trăi?
- Hei, cucoane! Iaca eu zic aşa, că numai voia cea bună să fie, dar din peştişorii iştia pe care-i scot cu undiţa, nu numai că-mi plătesc nişte vechi datorii, ci mai dau şi cu împrumut încă!
- Cum, măi omule? întrebă mirat boierul. Că eu am moşie şi nu-mi ajung banii nici măcar pentru plata datoriilor...
- Hî...Iaca ce-i cucoane: sănătate de-ar fi...că eu nu vreau să fac avere...Ci din câştigul meu puţin, îmi hrănesc şi părinţii care m-au crescut (astea-s datoriile mele), şi copiii, cărora le dau cu împrumut. Şi la vreme de bătrâneţe, m-or ţinea şi ei pe mine!
(de la P. Chirica, com. Poiana-Cîrnului, jud. Iaşi)
("Izvodiri din bătrâni" - D. Furtună)
