Fata cu pârţag
Era odată o fată cam stătută. Şi de ce ajunsese ea aşa de stătută? Iaca, pentru că singură spunea că are pârţag. Şi o întrebau degeaba flăcăii! Acuma, într-o bună zi ca aceea, un flăcău mehenchi i-a spus că o ia cu dragă inimă: n-o caută, nici că are pârţag, nici că-i tomnatică.
- "Nu de alta, zice, dar tot am şi eu cu arţag, avem să ne înţelegem de minune!"
Da ea, după nuntă, îl moroncea şi-l batjocorea, şi din prost şi răulean nu-l mai scotea: pârţag şi pace! Ce să facă flăcăul nostru? Doar nu era nici el unul de aceia cu inima de petică, şi când îi izbea câte un bătoi, - huia valea de glasul ei. Vorba ceea:
Mă încălzeşti tu la şăle,
Da şi eu te-oi încălzi la oţăle!...
Aşa că, de la o vreme, începu a zice biata femeie:
- Vai de mine, bărbate! Nu ştii că am pârţag? De ce nu mă laşi în pace?
- Hei, hîmă ce eşti! strigă bărbatul nostru. Ai tu pârţag, dar, vezi, că şi eu am arţag...Să-i vâri minte-n cap, că altfel, cu pârţagul tău, ai să dai mereu de arţagul meu!
(De la Alex A. Leontescu, Vlăsineşti-Dorohoi)
("Izvodiri din bătrâni - D. Furtună)
("Izvodiri din bătrâni - D. Furtună)
Dicţionar explicativ:
- pârţag: acces de furie, gust de ceartă, capriciu, toană;
- arţag: chef de ceartă;
- mehenchi (mehenghi): priceput, isteţ, abil, şiret, poznaş;
- moroncea: a certa, a dăscăli, a cicăli, a mustra, a dojeni;
- răulean: persoană cu apucături rele, iute la mânie;
- petică: cârpă;
- bătoi: bătaie;
- hâmă: femeie foarte urâtă.
